Este poveste unui calator... Este o poveste de demult...
Isi petrecuse copilaria descoperind imrejurimile satului in care se nascuse. Curiozitatea nativa il impingea din ce in ce mai departe de casa parinteasca... Dorinta de a cunoaste il tinea zile intregi in vizita la invatator, singurul loc in care putea gasi carti. Filosofie, geografie, istorie... fascinatia stiintei, a raspunsurilor, a ipotezelor si a cuvintelor reprezentau sensul de a fi... Abotimpurile i-au dezvaluit libertatea, pasiunea si dragostea, suferinta si dulcele gust al triumfului... si l-au impins mai departe...
Batranii isi amintesc de o zi de primavara in care a plecat, spre rasarit, in incercarea de a descoperi cel mai mare mister al vietii.... Drumul l-a purtat catre toate colturile lumii. Cei pe care i-a cunoscut i-au impartasit intelepciunea lor.
A strabatut orizontul....
... embrace life! love, smile...
24 de ore.... Dupa 24 de ore a rasarit 2009. Un rasarit rece, scaldat in culori de iarna ce straluceau voios printre cristalele de gheata ce acopera dimineata. Un nou inceput de poveste... La multi ani!
2008 necesita ceva timp pentru curatenie. Am inceput azi, de dimineata... M-am pregatit atent, e o sarcina delicata. Inarmat cu rabdare am trecut prin fiecare coltisor, fiecare intamplare... momente mai dificile, momente vesele, decizii, urmari... urme... le-am vazut pe toate si le-am acordat aceeasi atentie... face totul parte din ceea ce sunt. Amintirile se oglindeau prin cioburile intinse pe trotuar... Straluceau palid in lumina difuza a soarelui. Le-am strans pe toate si le-am pus deoparte... gata pentru a fi trimise departe.
Am terminat prin a admira o gramajoara de intamplari... Tot ceea ce a fost mai frumos am pus in cutii si am luat cu mine acasa... restul a disparut repede... in saci de plastic negru, intr-un loc nestiut pentru 2009.
Am terminat prin a admira o gramajoara de intamplari... Tot ceea ce a fost mai frumos am pus in cutii si am luat cu mine acasa... restul a disparut repede... in saci de plastic negru, intr-un loc nestiut pentru 2009.
Discul vechi ascuns in biblioteca... Pick-upul prafuit din camera de la drum. Insemnarile de pe coperta colorata subtil de anotimpurile trecute peste ea... Petalele de trandafiri dintr-o carte de Bacovia, langa tine...
Traim un vis... impunem anumite standarde... incercam poate sa intelegeme.. credem ca ne putem insusi anumite cunostinte prin care sa justificam, sa dam un inteles vietii, trairilor noastre. Ne ferim de absolut si ne marginim posibilitatile.. poate daca le cunoastem le putem controla... insa ajungem sa fim constransi de acestea... devin obscure. Incercam sa le identificam.. in trecut... de ce?... cine?... cand?... mergem tot mai departe... ne apropiem de inceputuri... incercam sa formulam intrebarea esentiala.... si aici ne aratam limitele
de prin 2005
Omul este speranta.. tot ceea ce face sta sub semnul sansei, posibilitatii de a dobandi fericirea prin "achizitii" temporare: ne apropiem oameni, sentimente, obiecte, animale mici si dragalase... incercam in permanenta sa ne comunicam. Devenim noi prin ceea ce gasim in jurul nostru... este o comuniune permanenta intre om si viata... si mediul sau de viata... principiile fundamentale ale vietii, in societate.. sau in exil... o intersectie infinita de sfere existentiale...
Notite, 2005
Sau motivul pentru care nu am mai scris pe blog. Un proiect ambitios care m-a tinut departe de ganduri, amintiri... reflexivul s-a transformat in rezultate...
Ei bine... Slatina e acasa... Aici a inceput totul. Un oras de pe Olt, acum mai cochet si mai dichisit.. Copilaria, adolescenta... viata mea.
Dincolo de blocuri, de cladiri impunatoare, de strazi, de istorie... sunt mii de suflete... destine... sentimente...
Aici suntem noi... aici e Slatina.... Va invit in vizita pe la noi:
Ei bine... Slatina e acasa... Aici a inceput totul. Un oras de pe Olt, acum mai cochet si mai dichisit.. Copilaria, adolescenta... viata mea.
Dincolo de blocuri, de cladiri impunatoare, de strazi, de istorie... sunt mii de suflete... destine... sentimente...
Aici suntem noi... aici e Slatina.... Va invit in vizita pe la noi:
Ne vedem peste cateva zile... (www.slatinamea.ro)
Libertate intr-o cutie de chibrituri
0 Comments Published by Andrei on luni, mai 19, 2008 at 2:55 AM.
In 6 centimetri patrati se intinde tot universul nostru. Teoretic nu are limite, dar altii il pot purta in buzunar... printre chei si maruntisuri. Ceea ce reprezinta infinitul si perfectiunea pentru noi poate fi la fel de efemer ca flacarile ce mistuiesc betele de chibrituri... Avem un cer al nostru, imposibil de atins, distante ce trebuie parcurse zilnic,din cine stie ce motive neintelese, mistere, labirinturi, incercari rare de a ne depasi granitele.. Ne impacam deseori cu ideea de a ramane stapani in castelul nostru, singuri sau nu, fie prin a face ceea ce trebuie... fie prin a gresi... fie prin a alege calea cea buna... fie prin a pasi increzatori pe drumuri intunecate. Avem libertatea de a alege... Dar alegem de multe ori sa ne sprijinim de peretii cutiei... cu gandul ca poate mai e ceva dincolo de ei.. dar e ceva mult prea mare pentru noi... E prea frumos... De ce sa lupti ... cand le ai pe toate acolo... in aceasta mica lume... ascunsa intr-o cutie de chibrituri... in buzunarul unui trecator...
O sa ma intorc!
... cu gandul...
Viata e ca un drum cu sens unic.. O parcurgem cu viteza, vizand necunoscutul, ignorand limitele de viteza si aruncand uneori cate o privire spre bornele kilometrice... Nu exista iesiri de pe autostrada si nu avem cum sa trecem pe celalalt sens... Calatorim insotiti. Liniute avem in fiecare zi si din cand in cand mergem paralel cu altii. Putini sunt insa.. cei care raman langa noi pana la destinatie.. Ei au rabdare, desi uneori nu prea aratam ca am sti cum se conduce, cu ei glumim cand ne mai opreste politia si pe umarul lor plangem atunci cand mai avem cine stie ce mic incident.. sunt si buni mecanici pe deasupra.. Cine sunt ei?.. Prietenii tai :)
Bucuresti-Pitesti, km 37
- Norul acela are forma de inima...
- Aproape ca e franta.
- E franta... ca inima mea.
- Eu nu am inima!
- Eu am.. dar e ranita.
Moment de tacere...
- Acum stim de unde iti vin ideile pentru blog!
- Chiar la asta ma gandeam.. sa scriu discutia asta..
- Poftiiiiim?
- Si o sa pui si asta?
- Clar..
- Sa iti dau aparatul sa inregistrezi..
- Ce melodie punem pe fundal?
- Stii care? O pui pe aia...de la... Basshunter...
- Pune-o p-aia pe care am scris eu pe blog! ...Dar... n-are legatura...
- Am eu una pe telefon... Ala care canta.. i love you.. tra la la.. stai ca o am aici..
- Si acum inima ta nu mai e nicaieri...
(...)
- Pai si de ce trebuie sa pui melodie?
- Asa vreau eu.. sa pun o melodie...
- P-asta o punem...
- A tot cautat momentul sa ne puna muzica...
- Acum sa vorbim despre planuri de viitor...
(...)
- Better in time?
- Da...
- Ce faceti voi acolo?
- Vorbim...
Pentru prieteni...
Sfarsit de poveste... inceput de legenda...
2 Comments Published by Andrei on vineri, aprilie 11, 2008 at 10:39 PM.
Mi-ar placea sa te vad cum zambesti.. Nu prea stiu ce ar trebui sa spun... in acest caz sa scriu, dar ar fi ceva frumos... Ok... so.. un mic zambet?
Nu a mers? Mai incerc ceva...
Nu a mers? Mai incerc ceva...
"Azi mai mult ca ieri.. maine mai mult ca azi"
4 Comments Published by Andrei on luni, aprilie 07, 2008 at 2:41 AM.
E foarte greu sa uit. E mai greu azi decat a fost ieri si imi va fi mult mai greu maine. Imi e imposibil sa accept multe lucruri.. imi e probabil imposibil sa accept ziua ce va urma, dar pe care o voi consuma cu nonsealanta...
Cred ca este foarte important sa avem vise marete, sa dorim sa obtinem cat mai mult de la noi, sa ne depasim limitele in fiecare zi, sa invatam, sa fim mai buni sau sa iubim mai mult.. Le numesc prioritati dar de multe ori nu au loc in buzunarele gecii cu care plec de acasa dimineata... Nu sunt pierdut fara ele.. merg increzator din statie in statie, ma inghesui repede in trenurile fericirii care imi intersecteaza destinul cu al altor calatori prin viata.
Seara, in clipele de taina le asez pe toate in fata mea, le sterg de praf si le privesc cu uimire si determinare... maine... Imi vegheaza somnul si visele...
Cred ca este foarte important sa avem vise marete, sa dorim sa obtinem cat mai mult de la noi, sa ne depasim limitele in fiecare zi, sa invatam, sa fim mai buni sau sa iubim mai mult.. Le numesc prioritati dar de multe ori nu au loc in buzunarele gecii cu care plec de acasa dimineata... Nu sunt pierdut fara ele.. merg increzator din statie in statie, ma inghesui repede in trenurile fericirii care imi intersecteaza destinul cu al altor calatori prin viata.
Seara, in clipele de taina le asez pe toate in fata mea, le sterg de praf si le privesc cu uimire si determinare... maine... Imi vegheaza somnul si visele...
In micul meu colt de paradis au inflorit toti pomii... Totul este alb si mireasma dulce te imbata cu fericire. Verdele este mai aprins si se imbina perfect in tabloul de primavara, contrastand cu nuantele florilor de visini... Pete de culori salbatice anima atmosfera ce leneveste sub soarele zambitor al inceputului de aprilie...
E sambata dupa-amiaza si in ideea ca a trecut ceasul iernii, vecinul de alaturi se hotaraste sa elibereze florile ce le-a ascuns de crivat... Usile larg deschise dezvaluie insa un alt peisaj... incantator. Un lamai. Inalt, cu trunchiul viguros, frunze verzi ce se inchina vietii si o multime de podoabe... galben-aurii...
"Nu stiu altii cum sunt", dar mie pana astazi nu imi placeau lamaile (chin aprig in vreme de raceala)... totusi... nu credeam ca pot fi atat de parfumate... Un miros dulceag, deloc strident dar si un pic intepator nu ma poate face decat sa visez, sa zambesc, sa ridic capul spre cerul senin si spre soarele ce e aproape pregatit de scapatat... Pasi marunti, emotie inexplicabila... renaste viata....
E sambata dupa-amiaza si in ideea ca a trecut ceasul iernii, vecinul de alaturi se hotaraste sa elibereze florile ce le-a ascuns de crivat... Usile larg deschise dezvaluie insa un alt peisaj... incantator. Un lamai. Inalt, cu trunchiul viguros, frunze verzi ce se inchina vietii si o multime de podoabe... galben-aurii...
"Nu stiu altii cum sunt", dar mie pana astazi nu imi placeau lamaile (chin aprig in vreme de raceala)... totusi... nu credeam ca pot fi atat de parfumate... Un miros dulceag, deloc strident dar si un pic intepator nu ma poate face decat sa visez, sa zambesc, sa ridic capul spre cerul senin si spre soarele ce e aproape pregatit de scapatat... Pasi marunti, emotie inexplicabila... renaste viata....
Idei...
Roata nu trebuie reinventata... trebuie vanduta...
Cea mai mare greseala e uneori sa iti incalci propriile reguli...
Avantajul exista atata timp cat il accepta ambele parti...
Dragostea... fara ea voi cuceri lumea... alaturi... o voi salva...
Tehno Minimal... Tehno Sound - Minimal Fun...
Roata nu trebuie reinventata... trebuie vanduta...
Cea mai mare greseala e uneori sa iti incalci propriile reguli...
Avantajul exista atata timp cat il accepta ambele parti...
Dragostea... fara ea voi cuceri lumea... alaturi... o voi salva...
Tehno Minimal... Tehno Sound - Minimal Fun...
Am in maini un castel de nisip. Fiecare firicel se pravaleste printre degetele mele cu o furie aspra si colturoasa. Nu pot sa fac nimic... Orice miscare nu face decat sa grabeasca sfarsitul... Inca se mai disting turnurile si o parte din fortificatii.. Imaginea ramane cateva clipe incantatoare... Nu se mai simte durerea.. Se revarsa acum amintiri. Briza le imprastie spre marea involburata ce oglindeste rasaritul...
Uneori timpul trece atat de repede pe langa mine incat nu pot sa tin pasul. Actiunile se desfasoara rapid, intes, in numar foarte mare.. au o consistenta aproape obositoare si pur si simplu nu pot sa le pun in ordine. Incerc culori, incerc sunete.. dar nu reusesc sa le deslusesc. Singura forma pe care pot sa o disting e linia groasa de sub o pereche de ochi obositi, pierduti in fata realitatii... Idle... Be right back...
Vine vara.. mergem in... Brasil
1 Comments Published by Andrei on joi, februarie 21, 2008 at 11:16 PM.
Inca un refren de vara.. 'pe care pur si simplu nu poti sa fi trist' (Anna zice) ...: tom boxer anca parghel fly project - brasil...
'The' song... respectiv.. 'Melodia'
2 Comments Published by Andrei on marţi, februarie 12, 2008 at 6:18 PM.
Sa ne imaginam situatia urmatoare. Intri intr-o zi pe Youtube in cautarea unui filmulet. Nu ai o conexiune foarte buna asa ca pana se incarca acolo, aruncam o privire peste comentariile existente... Daca acestea sunt negative, ne schimbam oare modul in care privim filmuletul? Eu cred ca da. 
Si asa e si cu cei de langa noi.. ne facem pareri inainte de a cunoaste pe cineva. Poate e un lucru rau... dar e inevitabil. Si asa apare in unele cazuri... Omu'Rau... lipsit de identitate, dar avand cu siguranta o personalitate groaznica... Il judecam prin faptele sale, dar nu ajungem niciodata sa il cunoastem. Sau poate ca intr-o zi cu soare dam nas in nas cu el... Si zambeste... si ne povesteste.. si prinde contur.. incepem sa il distingem, sa il identificam... Invatam... Exista 2 categorii de oameni rai: Omu'Rau.. rau... care te intoarce pe dos.. si Omu'Rau... bun... pe care il vei uita. Nu cataloghez...
Si asa e si cu cei de langa noi.. ne facem pareri inainte de a cunoaste pe cineva. Poate e un lucru rau... dar e inevitabil. Si asa apare in unele cazuri... Omu'Rau... lipsit de identitate, dar avand cu siguranta o personalitate groaznica... Il judecam prin faptele sale, dar nu ajungem niciodata sa il cunoastem. Sau poate ca intr-o zi cu soare dam nas in nas cu el... Si zambeste... si ne povesteste.. si prinde contur.. incepem sa il distingem, sa il identificam... Invatam... Exista 2 categorii de oameni rai: Omu'Rau.. rau... care te intoarce pe dos.. si Omu'Rau... bun... pe care il vei uita. Nu cataloghez...
" Sit in reverie, and watch the changing color of the waves that break upon the idle seashore of the mind. " Henry Wadsworth Longfellow (poet american).
Caut un cuvant. Care sa spuna totul. Sa gaseasca raspuns si sa se impuna. Un adevar pierdut. Am o schita in minte si acum... insa nu ma ajuta deloc. Sunt puncte necunoscute, mult prea apropiate ca sa le disting... E lipita pe un perete alb si o privesc indeaproape.. Ma apropii mai mult si totul devine confuz. Fac un pas in spate... 2 pasi... incep sa se desluseasca culorile mele preferate... stiam ca sunt acolo... Se vede si drumul.... trece prin locuri de poveste...vesnice... Si apare cuvantul... E misterios... ascuns sub un val de lumina si sunet... si se revarsa mai spectaculos decat rasaritul...
Ca oameni ce cautam adevarul absolut, cunoasterea superioara sau infinitul... suntem destul de limitati. E adevarat ca undeva intr-un manual de filosofie scrie ca trebuie sa ne cunoastem limitele pentru a le putea depasi... Am luat si noi, oamenii, la cunostinta acest lucru... ne cunoastem limitele si apoi ne culcam pe ele.
Cu carioci si creioane care mai de care mai colorate trasam in fiecare zi multe granite. Ne insusim adevaruri, lucruri... sau alti oameni... Dap... super libertatea asta, dar ai grija ca in momentul asta esti probabil in proprietatea altor cateva zeci de persoane... Bun... dar suntem fiinte rationale... si stim sa respectam libertatea celuilalt.. daca scrie cu aceeasi culoare sau daca putem sa trasam o granita mai bine pronuntata in jurul lui... Daca nu... din nou nu e nicio problema... nu are ce cauta de partea noastra a liniei...
Cu toate aceste calitati devine iata foarte greu sa fim noi.. suntem atat de ocupati cu desenatul toata ziua... nu are rost sa mai facem altceva... sa programa asta cat mai bine si va fi totul ok...
Si sunt atat de fragile aceste granite... Si odata ce le-ai depasit e atat de greu sa te mai intorci... Gandeste-te numai ca poate sa spui azi "te iubesc"... nu va mai fi la fel de simplu si maine. Asa e ordinea lucrurilor noastre...
Cu carioci si creioane care mai de care mai colorate trasam in fiecare zi multe granite. Ne insusim adevaruri, lucruri... sau alti oameni... Dap... super libertatea asta, dar ai grija ca in momentul asta esti probabil in proprietatea altor cateva zeci de persoane... Bun... dar suntem fiinte rationale... si stim sa respectam libertatea celuilalt.. daca scrie cu aceeasi culoare sau daca putem sa trasam o granita mai bine pronuntata in jurul lui... Daca nu... din nou nu e nicio problema... nu are ce cauta de partea noastra a liniei...
Cu toate aceste calitati devine iata foarte greu sa fim noi.. suntem atat de ocupati cu desenatul toata ziua... nu are rost sa mai facem altceva... sa programa asta cat mai bine si va fi totul ok...
Si sunt atat de fragile aceste granite... Si odata ce le-ai depasit e atat de greu sa te mai intorci... Gandeste-te numai ca poate sa spui azi "te iubesc"... nu va mai fi la fel de simplu si maine. Asa e ordinea lucrurilor noastre...
V-am spus eu :)
Nu e o concluzie
Rasfoiesc vechiul album... 2007... "wow". Am invatat acest cuvant si l-am folosit de multe ori in decursul celor 364 de zile care s-au scurs in clepsidra cu amintiri. Anul schimbarilor a fost acesta. Schimbari in bine... schimbari in rau... a fost cu toate acestea un an... senzational...
Nu stiu daca sunt o persoana mai buna, nu stiu daca am reusit sa salvez lumea, nu stiu daca am adus macar un strop de bucurie pentru cineva... acolo... Dar stiu ca asta mi-am dorit.. imi doresc si acum si va doresc si voua :)
A fost un an in care visele au fost uneori mai veridice decat realitatea iar realitatea a fost mai mereu un vis...
Si visul cel mai frumos a fost...
Nu uitati... urmeaza anul inimilor ;)
Rise up, 2008!
Inspir... expir... Mai tii minte? Te joci asa cand tai intunericul cu intrebari ce deschid misterele universului... Aerul e mai tare... dincolo de stralucirea ochilor tai prind viata idei infinite. Tii mainile stranse la piept pentru ca ai prins acolo intreaga existenta.. intr-o dorinta. Cuvintele nu vin usor pentru ca sunt atat de multe de spus. Nu poti sa tipi suficient de tare incat sa te faci auzit si stii ca poti spune totul doar printr-o soapta. Pictezi sunetele muzicii tale si auzi culorile zburdand intr-un carnaval... basmul se oglindeste in stele... simti acum? mireasma marii intr-o dimineata rece... la rasarit... aromele dulci de septembrie? glasul cald al adierii de primavara...
Stii tu... visele sunt aripi... Te duc in zbor printre ganduri... alaturi de sclipirea stelelor... in albastrul noptii... in privirea ta...
Noapte buna!
Stii tu... visele sunt aripi... Te duc in zbor printre ganduri... alaturi de sclipirea stelelor... in albastrul noptii... in privirea ta...
Noapte buna!
Vine iarna asa ca fiecare dintre noi se pregateste cum crede de cuviinta...
Plec la Bucuresti peste cateva minute... Ultima vacanta... e gata... Dupa 15 ani... concluzia e aceeasi... nu imi place toamna, oricat de colorata si inmiresmata ar fi...
Nu stiu daca te cunosc; Nu stiu daca te-am cunoscut vreodata sau daca voi avea ocazia sa o fac. Nu stiu daca esti un vis; Dar eu te-am visat. Nu stiu daca esti un sunet; Dar eu te-am auzit. Nu stiu daca esti o culoare; Dar eu te-am vazut. Nu stiu daca esti un fior; Dar eu te-am simtit. Te stiu atat de mult cat sa te iubesc. Ieri, azi, maine. Atat de simplu.
Divizia A impotriva incalzirii globale!
1 Comments Published by Andrei on vineri, septembrie 21, 2007 at 12:40 AM.
Este oficial! Echipele de top din Divizia A si-au unit fortele pentru a combate efectele incalzirii globale si incearca sa gaseasca solutii pentru a diminua emisiile de CO2 din atmosfera. Astfel, Steaua, Dinamo si Rapid au pus la punct un acord, “Divizia A Verde”, care sta din aceasta saptamana la baza competitiei interne. Initial fiind o actiune “strict secreta”, initiativa sefilor cluburilor Bucurestene a iesit la iveala in aceasta saptamana. Prevederile documentului sunt foarte stricte si implica sustinerea tuturor persoanelor din interiorul cluburilor respective. In continuare vor fi prezentate cateva din articolele prevazute in acord:
Art.1: Jucatorii vor alerga mai putin pe teren pentru a mentine un nivel scazut al cantitatii de CO2 emise in atmosfera.
Art.2: Se va juca in scopul atragerii unui numar cat mai mic de suporteri la stadion, din aceleasi considerente. In plus aceasta masura va avea ca efect scaderea cantitatii de deseuri din jurul stadioanelor.
Art.3: Pe termen lung va scadea consumul de bauturi alcoolice si violentele intre fanii echipelor se vor diminua.
Art.4: O cantitate de energie electrica considerabila va fi economisita, transmisiile TV pierzandu-si din atractivitate. Astfel se va permite si introducerea unor noi emisiuni de tip reality show, cu sportivi si conducatori (care privesc relatiile intre parinti, intre parinti si copii, intre copii); este sprijinita in acest mod valoarea traditionala a familiei.
Art.5: Din sezoanele viitoare se va renunta la deplasarile lungi, in afara tarii, pentru competitiile europene. Mijloacele de transport existente in prezent contribuie intr-o mare masura la cresterea emisiilor de CO2. Din aceleasi considerente se va juca si mai rar in Divizia A si in acelasi timp la nivel local, eventual doar in Bucuresti.
Acestea sunt masurile prin care liderii echipelor de top din Divizia A spera sa stopeze incalzirea globala. Acordul va fi trimis pentru studiu si federatiilor internationale.
Art.1: Jucatorii vor alerga mai putin pe teren pentru a mentine un nivel scazut al cantitatii de CO2 emise in atmosfera.
Art.2: Se va juca in scopul atragerii unui numar cat mai mic de suporteri la stadion, din aceleasi considerente. In plus aceasta masura va avea ca efect scaderea cantitatii de deseuri din jurul stadioanelor.
Art.3: Pe termen lung va scadea consumul de bauturi alcoolice si violentele intre fanii echipelor se vor diminua.
Art.4: O cantitate de energie electrica considerabila va fi economisita, transmisiile TV pierzandu-si din atractivitate. Astfel se va permite si introducerea unor noi emisiuni de tip reality show, cu sportivi si conducatori (care privesc relatiile intre parinti, intre parinti si copii, intre copii); este sprijinita in acest mod valoarea traditionala a familiei.
Art.5: Din sezoanele viitoare se va renunta la deplasarile lungi, in afara tarii, pentru competitiile europene. Mijloacele de transport existente in prezent contribuie intr-o mare masura la cresterea emisiilor de CO2. Din aceleasi considerente se va juca si mai rar in Divizia A si in acelasi timp la nivel local, eventual doar in Bucuresti.
Acestea sunt masurile prin care liderii echipelor de top din Divizia A spera sa stopeze incalzirea globala. Acordul va fi trimis pentru studiu si federatiilor internationale.
